NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemănat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASEMĂNÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la asemănat): De ~ care nu poate fi asemănat; incomparabil. [Sil. ne-a-] /ne- + asemănat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASEMĂNÁT adj. v. unic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neasemănát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neasemănáți; f. sg. neasemănátă, pl. neasemănáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink