NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASCULTÁRE s. v. indisciplină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neascultare ≠ ascultare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neascultáre s. f. (sil. ne-as-), g.-d. art. neascultării; pl. neascultări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

neascultáre, neascultări s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unui ordin, a unei porunci. ♦ (Sens biblic) Atitudine de împotrivire față de Dumnezeu, de adevărul evangheliei sau de slujitorii bisericii. – Din ne- + ascultare.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink