NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NEASCULTĂTÓR adj. v. indisciplinat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Neascultător ≠ ascultător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neascultătór adj. m. (sil. ne-as-), pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink