NEARTICULÁT, -Ă, nearticulați, -te, adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar, îngăimat. 2. (Gram.) Care nu este însoțit de articol (hotărât); în care cuvintele nu sunt însoțite de articol (hotărât). 3. (Fiziol.) Care nu este format din articulații, care nu are articulații. [Pr.: ne-ar-] – Ne- + articulat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NEARTICULÁT, -Ă adj. 1. (Fon.; despre sunete) Care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar. 2. (Gram.) Care nu este determinat de un articol (hotărât). 3. Care nu este format din articulații. [< ne- + articulat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEARTICULÁT, -Ă adj. 1. (fon.; despre sunete) care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunțat neclar. 2. (gram.) care nu este determinat de un articol (hotărât). 3. care nu este format din articulații. (< ne- + articulat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NEARTICULÁT adj. v. bolborosit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nearticulat ≠ articulat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nearticulát adj. m. (sil. ne-ar-), pl. nearticuláți; f. sg. nearticulátă, pl. nearticuláte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink