neapătat, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 72 / Pl: ~ați, ~e / E: cf apă] (Pop; rar) Care nu este udat cu apă.

neapătat, -ă, adj. (reg. înv.) care nu s-a udat, care a rămas nepătat.

NEAPĂTAT, -Ă adj. (Într-o poezie populară) Care nu s-a udat, care a rămas neudat. Cine-n lume s-o afla, S-o afla ș-adevăra Să dea-n mare Ca o floare, Să iasă-n vad Ca un brad... Cu calul Neapătat. TEODORESCU, P. P. 72, cf. 73. – pl.: neapătați, -te. – De la apă.