NEAPĂRAT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.

neapărat, ~ă [At: CORESI, EV. 139 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + apărat] 1 a Care nu este apărat. 2 a Care nu este întărit, fortificat. 3-4 a (Înv) Care nu este sau nu poate fi împiedicat, oprit. 5 av (Îvr) Care nu se oprește. 6 av Neîncetat. 7 a (Asr) Căruia nu i te poți împotrivi. 8 a Care nu poate fi ocolit sau omis. 9 a Care rezultă cu necesitate din ceva. 10 a Inevitabil. 11 a Fatal. 12 a Obligatoriu. 13 a Necesar. 14 a Sigur. 15 av (Îe) A fi ~ (necesar) A trebui. 16 av În mod necesar. 17 av Cu orice preț Si: negreșit, numaidecât. 18 av În orice caz. 19 av (Nob; îe) A fi de-a ~ A fi absolut necesar. 20 a De care nu te poți lipsi Si: indispensabil, necesar. 21 a (Îe) A fi de (sau a avea) ~ă nevoie sau trebuință A fi sau a avea absolută nevoie.

NEAPĂRAT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + apărat.

NEAPĂRAT¹ adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. Trebuie să-ți pun o decorație neapărat. ALECSANDRI, T. I 84. Nu-i destul de a ști carte și a scri, pentru a fi critică... mai trebuie neapărat giudecata nepărtinitoare. RUSSO, O. 88. – Pronunțat: ne-a-.

NEAPĂRAT², -Ă, neapărați, -te, adj. (Învechit) De care nu te poți lipsi, absolut trebuincios, strict necesar, indispensabil. Muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101. Sînt unii bătrîni care ți se fac neapărați, a cărora față dorești s-o vezi. NEGRUZZI, S. I 301. Societatea este o întovărășire neapărată și slobodă totodată. KOGĂLNICEANU, S. A. 78. ◊ (Azi mai ales în expr.) A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. [Eu cer] poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuință. ODOBESCU, S. III 39. Să aibă... foc, lucru ce-i era de neapărată trebuință. DRĂGHICI, R. 74. ♦ (Rar) Inevitabil. Aceste dar împlinite, pacea fu neapărată Și tot omul cu vecinul se-ntovărăși îndată. CONACHI, P. 300. Loc... care îi înfățoșa o neapărată moarte. DRĂGHICI, R. 160.

NEAPĂRAT¹ adv. În mod necesar; cu orice preț. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat

NEAPĂRAT² ~tă (~ți, ~te) (negativ de la apărat) 1) Care este absolut necesar; indispensabil. * A fi de ~tă nevoie (sau trebuință) a fi foarte necesar; a nu se putea lipsi de ceva. 2) rar Care decurge în mod fatal din ceva; care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat

neapărat a. 1. lipsit de apărare: o țară neapărată va pustii prea ușor NEGR.; 2. indispensabil: trebuință neapărată. ║ adv. sigur, absolut necesar.

neapărát, -ă (ea 2 sil.) adj. (ne și apărat, part. d. apăr). Fără apărare. Indispensabil, care trebuĭe numaĭ de cît: nevoĭe neapărată. Adv. Absolut, numaĭ de cît, în orĭ-ce caz, sigur: să vie neapărat în coace!

APĂRAT I. adj. p. APĂRA ¶¶ contr. 👉 NEAPĂRAT. II. sbst. 1 = APĂRARE ¶ 2 ‡Mustrare (PS.-SCH.) ¶ 3 Trans. (HASD.) 🌳 Pășune, pădure oprită.

neapărat² (desp. ne-a-) adv.

neapărat¹ (desp. ne-a-) adj. m., pl. neapărați; f. neapărată, pl. neapărate

neapărat¹ (ne-a-) adj. m., pl. neapărați; f. neapărată, pl. neapărate

*neapărat² (ne-a-) adv.

neapărat adj. m. (sil. ne-a-), pl. neapărați; f. sg. neapărată, pl. neapărate

NEAPĂRAT adj. v. categoric, cert, fatal, inevitabil, precis, sigur.

NEAPĂRAT adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic.

NEAPĂRAT adj., adv. 1. adj. v. indispensabil. 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. adv. v. indispensabil. 4. adv. v. morțiș. 5. adj., adv. v. absolut. 6. adv. v. sigur.

neapărat adj., adv. v. ABSOLUT. IMPERIOS. STRINGENT.

NEAPĂRAT adj., adv. 1. adj. indispensabil, necesar, nedispensabil, vital. (Condiții ~ pentru viață.) 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuință.) 3. adv. indispensabil, obligatoriu, (rar) necesarmente. (Este bine sau chiar ~ să te duci acolo.) 4. adv. morțiș, musai, negreșit, numaidecît, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. și reg.) nepristan, nesmintit, numai, (înv.) nelipsit. (Ține ~ să...) 5. adv. indiscutabil, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, precis, sigur, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anunțată.)

neapărat adj. v. CATEGORIC. CERT. FATAL. INEVITABIL. PRECIS. SIGUR.

neapărat adv. v. CONTINUU. ÎNCONTINUU. ÎNTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PERMANENT. PURURI. VEȘNIC.