NEAOȘISM, (1) neaoșisme, s. n. 1. (Fam.) Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

neaoșism sn [At: L. ROM. 1959, nr. 5, 7 / P: nea-o~ / Pl: (1) ~e / E: neaoș + -ism] 1 Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic, popular. 2 Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare rare.

NEAOȘISM, neaoșisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism.

NEAOȘISM s.n. 1. Cuvînt, expresie cu aspect autohton, arhaic sau popular căutat. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de neaoșisme (1). [< neaoș + -ism].

NEAOȘISM s. m. 1. cuvânt, expresie cu un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. tendință în literatură prin abuzul de neaoșisme. (< neaoș + -ism)^[1]

NEAOȘISM ~e n. 1) Element din limba neaoșă. 2) Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare. [Sil. nea-o-] /neaoș + suf. ~ism

neaoșism (fam.) s. n., pl. neaoșisme

neaoșism (fam.) s. n., (cuvinte, expresii) pl. neaoșisme

neaoșism s. n. (sil. nea-), pl. neaoșisme

NEAOȘISM s. n. (< neaoș + suf. -ism): cuvânt, expresie cu aspect autohton, arhaic sau popular căutat, folosit de către unii scriitori în operele lor, ca de exemplu a cerca, a înșfăca, a odrăsli, ospeție, slobod, a slobozi etc.