10 definiții pentru „neant”   declinări

NEÁNT s. n. Neființă, nonexistență, nimic. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÁNT s. n. Noțiune filozofică care desemnează vidul, neființa, inexistența, nimicul. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

neánt s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÁNT s. inexistență, neființă, nimic, nonexistență, (rar) negură, neunde, uitare, (înv.) nedereasă, nefapt. (Așa-zisa liniște a ~ului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÁNT n. 1) Noțiune filozofică care desemnează neființa, inexistența, nonexistența. 2) Adâncime foarte mare; prăpastie; noian; genune; abis. [Sil. ne-ant] /<fr. néant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÁNT s.n. Ceea ce nu există; gol, neființă; nimic. [Pron. ne-ant. / < fr. néant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEÁNT s. n. neființă, nonexistență, gol nesfârșit, nimic. (< fr. néant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

neánt s. n. (sil. -ant), pl. neánturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neant n. 1. ceeace nu există; 2. fig. valoare foarte mică: neantul gloriei (= fr. néant).
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* neánt (ea 2 sil.) n., pl. urĭ (fr. néant, vfr. nient, neient, noient, it. niente, nimica, d. lat. ne, nu, și gens, gentis, ginte, neam, ceĭa ce e analog cu neam = nimica). Nimica. Ceĭa ce nu există, haos. Fig. Neantu gloriiĭ, lipsa ei de valoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink