2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEA s. f. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec.[1]

  1. Mențiunea de sg. a dispărut față de DEX ’98, dar nu este indicată forma de plural. — cata

nea sfs [At: POLIZU / V: nacara, nadara, nagara, nagarea, naghea, nădarea / E: nct] (Reg) 1 Persoană încăpățânată, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. 2 (Îc) ~ga-rea (sau îf nagarea, nagara, nacara, nadara, nadarea, naghea, nădrea) Om plicticos, pisălog, încăpățânat, care se ține scai de cineva Si: belea, cobe, piază-rea. 3 (Îac) Drac. 4 (Îe) A ședea ca ~a-reaua (sau nagaraua) pe capul cuiva sau a se ține ca ~a-reaua de cineva, a-i sta cuiva ~-rea în spinare A se ține morțiș de cineva. 5 (Îae) A nu slăbi pe cineva din ochi. 6 (Îe) A fugi de cineva ca de ~a-rea A fugi de cineva ca de dracul. 7 (Îe) A fi gol ~ A fi gol pușcă.

NEA s. f. sg. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec.

NEA s. f. invar. (Popular, mai ales însoțit de atributul «rea») Persoană încăpățînată, rea; belea, cobe, piază-rea. El ne-a scăpat de neaga-reaua aia de zmeoaică. ISPIRESCU, L. 327. ◊ Expr. A sta neagă-rea în spinarea cuiva = a se ține scai de cineva. Mă ghiorlane, nu-mi mai sta neagă-rea în spinare! PAS, L. I 78. – Pronunțat: nea-.

NEA f. pop. (mai ales urmat de -rea) Persoană îndărătnică și nesuferită. * A o ține ca ~a-rea a susține mereu unul și același lucru; a o ține una și bună. A ședea ca ~a-rea pe capul cuiva a se afla în permanență lângă cineva și a-l plictisi mereu. A se ține ca ~a (de cineva) sau a se lega ca o ~ (de cineva) a urmări pe cineva mereu. /Orig. nec.

neagă m. om îndărătnic: neagă, sue-te în teleagă. [Origină necunoscută].

neágă f., pl. inuz. negĭ. Munt. Fam. Belea, om plicticos. Neaga rea, om grozav de plicticos orĭ cîrcotaș.

NEGA, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

NEGA, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.

nădarea[1] sf vz neagă corectat(ă)

  1. În original, fără accent; l-am adăugat așa cum îl recomandă definiția principală — LauraGellner

nega vt [At: MAIOR, IST. 31/32 / Pzi: neg / E: lat negare] (Fșa) 1 A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, unui fenomen etc. 2 A nu recunoaște un fapt Si: a tăgădui.

NEGA, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc., a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. Își flutura într-una capul mare, negînd vădit, în sinea lui, tot ce auzea. GALAN, B. I 124. Iată efecte pe care nu poate să le nege nimeni. GALACTION, O. I 236. ◊ Absol. N-are rost să negi.De ce să neg? Nu l-am adus eu. GALAN, Z. R. 354. Nu e nevoie să negi. C. PETRESCU, C. V. 108. Un moment ezită, parcă ar voi să nege... să reziste. SEBASTIAN, T. 74.

NEGA vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].

NEGA vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare)

A NEGA neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare

neagă-rea f. piază rea, cobe: mama neaga-reaua sparse mahalaua PANN. [V. neagă].

negà v. a tăgădui, a susține că un lucru nu e așa.

nagará f. (turc. naghara, d. pers. nekare). Vechĭ. Un fel de cimbal. – Și -rádă, pl. e (după ngr., ca și sîrb. nakarada).

2) *neg, a v. tr. (lat. negare). Tăgăduĭesc, zic că nu: criminalu neagă c’a ucis.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neagă-rea (pop.) s. f., art. neaga-reaua

nega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. neg, 2 sg. negi, 3 nea; conj. prez. 1 sg. să neg, 3 să nege, imper. 2 sg. afirm. nea

neagă-rea (pop.) s. f., art. neaga-reaua

nega (a ~) vb., ind. prez. 3 nea

neagă-rea s. f., art. neaga-reaua

nega vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. și pl. nea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEGA vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.

NEGA vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la...) 2. a dezice, a retracta, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. a contesta, a dezminți, a renega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (A ~ adevărul celor afirmate de cineva.)

A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaște, a susține

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nagara (-ale), s. f. – Tobă, tamburină. – Tc. (per.) nakara (Șeineanu, III, 488). Sec. XVII, înv. Cf. sp. nácar (Corominas, III, 488), it. nacchera.

nega (neg, negat), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nea s.f. sg. (reg.) 1. persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și face după capul ei. 2. (în expr.) a fi gol neagă = a fi gol pușcă.

neagă-rea s.f. (reg.) piază-rea; cobe.

Intrare: neagă(-rea)
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nea
  • neaga
plural
genitiv-dativ singular
  • neagăi
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neagă-rea
  • neaga-reaua
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
nacara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nagara
  • nagaraua
plural
  • nagarale
  • nagaralele
genitiv-dativ singular
  • nagarale
  • nagaralei
plural
  • nagarale
  • nagaralelor
vocativ singular
plural
nadarea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nagarea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
naghea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nadara
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nădarea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nega
  • negare
  • negat
  • negatu‑
  • negând
  • negându‑
singular plural
  • nea
  • negați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • neg
(să)
  • neg
  • negam
  • negai
  • negasem
a II-a (tu)
  • negi
(să)
  • negi
  • negai
  • negași
  • negaseși
a III-a (el, ea)
  • nea
(să)
  • nege
  • nega
  • negă
  • negase
plural I (noi)
  • negăm
(să)
  • negăm
  • negam
  • negarăm
  • negaserăm
  • negasem
a II-a (voi)
  • negați
(să)
  • negați
  • negați
  • negarăți
  • negaserăți
  • negaseți
a III-a (ei, ele)
  • nea
(să)
  • nege
  • negau
  • nega
  • negaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neagă / neagă-reasubstantiv feminin

  • 1. popular Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei; piază-rea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: belea cobe
    • format_quote El ne-a scăpat de neaga-reaua aia de zmeoaică. ISPIRESCU, L. 327. DLRLC
    • chat_bubble A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă ghiorlane, nu-mi mai sta neagă-rea în spinare! PAS, L. I 78. DLRLC
etimologie:

nega, negverb

  • 1. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Își flutura într-una capul mare, negînd vădit, în sinea lui, tot ce auzea. GALAN, B. I 124. DLRLC
    • format_quote Iată efecte pe care nu poate să le nege nimeni. GALACTION, O. I 236. DLRLC
    • format_quote (și) absolut N-are rost să negi. – De ce să neg? Nu l-am adus eu. GALAN, Z. R. 354. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Nu e nevoie să negi. C. PETRESCU, C. V. 108. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Un moment ezită, parcă ar voi să nege... să reziste. SEBASTIAN, T. 74. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic