NEADEMENÍT, -Ă, neademeniți, -te, adj. (Rar) Care nu se lasă ademenit sau influențat în rău; integru. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ademenit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NEADEMENÍT adj. v. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, onest.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neademenít adj. m. (sil. ne-a-), pl. neademeníți; f. sg. neademenítă, pl. neademeníte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink