NEABĂTÚT, -Ă, neabătuți, -te, adj. 1. Care nu se abate din drumul pe care a apucat. 2. Care nu se abate de la un principiu, de la o normă; dârz, consecvent, ferm, intransigent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + abătut.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NEABĂTÚT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la abătut) Care nu se abate de la linia de conduită; credincios concepțiilor sale; consecvent. [Sil. ne-a-] /ne- + abătut
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NEABĂTÚT adj. 1. v. hotărât. 2. v. ferm.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

neabătút adj. m. (sil. ne-a-), pl. neabătúți; f. sg. neabătútă, pl. neabătúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink