naționalizat, ~ă a [At: GHICA, S. 600 / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: naționaliza] 1 Căruia i s-a dat un caracter național (1). 2 (Asr) Care a fost adoptat la specificul național (3). 3 (Înv; d. străini) Naturalizat (1). 4 (D. mijloace de producție, averi mobile etc) Care a fost trecut în posesia statului.

NAȚIONALIZAT, -Ă, naționalizați, -te, adj. Trecut în proprietatea statului.

NAȚIONALIZAT, -Ă adj. (Despre bunuri) Trecut în patrimoniul statului prin naționalizare. ♦ (Despre persoane; și s.) Care a posedat bunuri trecute în proprietatea statului prin naționalizare. V. expropriat. [< naționaliza].

NAȚIONALIZA, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulară în proprietatea statului activele unei companii sau ale unui domeniu de activitate, în baza unor argumente politice și economice. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter național, a adapta la specificul național. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationaliser.

naționaliza v [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ți-o~ / V: (îvr) ~țiu~ / Pzi: ~zez / E: fr nationaliser] 1 vt (Asr) A da un caracter național (1). 2 vt (Asr) A adopta la specificul național (3). 3-4 vtr (Înv) A (se) naturaliza (1-2). 5 A trece în posesia statului mijloace de producție, averi imobile, pământuri etc.

națiunaliza v vz naționaliza

*NAȚIONALIZA (-izez) I. vb. tr. ⏲ 1 A face național ¶ 2 A face să fie adoptat de o națiune: ~ o industrie. II. vb. refl. 1 A primi obiceiurile unei națiuni ¶ 2 A intra în obiceiurile unui popor [fr.].

NAȚIONALIZA, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulară în proprietatea statului unele întreprinderi, pământul, unele zăcăminte etc. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter național, a adapta la specificul național. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationaliser.

NAȚIONALIZA, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la mijloace de producție, bunuri și averi imobile, întreprinderi etc.) A trece în proprietatea statului. La 11 iunie 1948 principalele întreprinderi industriale, de transporturi, precum și băncile au fost naționalizate. 2. (Învechit; neobișnuit) A face național, a imprima un caracter național. Germanii, rușii, ungurii au naționalizat mult limba științifică. IBRĂILEANU, SP. CR. 165. ◊ Refl. pas. Literatura romînească nu se poate naționaliza și înfrumuseța decît prin inspirarea de la literatura populară. IBRĂILEANU, SP. CR. 213.

NAȚIONALIZA vb. I. tr. 1. A trece (mijloace de producție, averi, imobile etc.) în proprietatea statului. 2. (Rar) A imprima un caracter național. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationaliser, rus. nationalizirovati].

NAȚIONALIZA vb. tr. 1. a imprima, a da caracter național. 2. a trece (mijloace, bunuri proprietate privată) în proprietatea statului. (< fr. nationaliser)

A NAȚIONALIZA ~ez tranz. (pământ, imobile, întreprinderi, mijloace de producție etc.) A trece din proprietate privată în proprietatea statului; a etatiza. [Sil. -ți-o-] /<fr. nationaliser

naționalizà v. 1. a face național, a face să fie adoptat de o națiune; 2. a primi obiceiurile unei națiuni.

* naționalizéz v. tr. (d. național). Fac național, împământenesc, primesc în mijlocu națiuniĭ: un naționaliza un străin. Fac să fie adoptat de popor, de publicu țăriĭ: a naționaliza o marfă, o modă.

naționaliza (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. naționalizez, 3 naționalizează; conj. prez. 1 sg. să naționalizez, 3 să naționalizeze

naționaliza (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 naționalizează

naționaliza vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. naționalizez; 3 sg. și pl. naționalizează

naționalizez.

NAȚIONALIZAT adj. etatizat. (Casă ~.)

NAȚIONALIZA vb. a etatiza, (rar) a statiza. (A ~ o uzină.)

NAȚIONALIZA vb. v. împământeni, naturaliza.

naționaliza vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.

NAȚIONALIZA vb. a etatiza, (rar) a statiza. (A ~ o uzină.)