2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
navarc sm vz navarh
navarh sm [At: CANTEMIR, IST. 85 / V: ~varc / Pl: ~i / E: ngr ναυάρχος, lat navarchus] (Înv) 1 Comandant al unei corăbii. 2 Comandant al unei flote.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
navarhie sf [At: LM / Pl: ~ii / E: ngr ναυαρχία] (Îvr) 1-2 Funcție de navarh (1-2). 3-4 Demnitate de navarh (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAVARH s.m. (Ant.) Comandant al unei flote. [< fr. navarque, lat. navarchus, gr. nauarchos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAVARH s. m. (ant.) comandant al unei flote. (< fr. navarque, lat. navarchus, gr. nauarkhos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
navarhie s.f. (înv.) funcția, demnitatea de navarh.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NAVARH s. m. (Învechit) Comandant al unei corăbii sau al unei flote. v. amiral. Buna chivernisala unui navarh. CANTEMIR, IST. 85. I-au poruncit să se unească cu navarhul sau admirariul și se bată cetatea Chiliei. ȘINCAI, HR. II, 39/9. Făcea cu liniște toate rînduielele, fiind navarcu (cîrmaciu cel mare a corăbiei) turburat. MAIOR, ap. GÁLDI, m. PHAN. 213, cf. LM. – pl.: navarhi. – Și: navarc s. m. – Din ngr. ναύαρχος, lat. navarchus. – Navarc < it. navarco.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de andracristea5
- acțiuni
NAVARHIE s. f. (Învechit, rar) Funcția, demnitatea de navarh. Cf. LM. – Din ngr. ναυαρχία.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
| substantiv masculin (M16) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
navarh, navarhisubstantiv masculin
- 1. Comandant al unei flote. DN
etimologie:
- navarque DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.