14 definiții pentru nautil
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (3)
- enciclopedice (1)
Explicative DEX
NAUTIL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u-. – Var.: nautilus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NAUTIL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u-. – Var.: nautilus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
nautil sm [At: ISIS (1859), 118 2/6 / P: na-u~ / V: ~lus / Pl: ~i / E: lat nautilus, fr nautile] 1 (Lpl) Gen de animale cefalopode cu cochilia externă plan-spiralată. 2 (Șls) Animal care face parte din genul nautil (1). 3 (Spc) Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică cu mai multe despărțituri (Nautilus pompilius). 4 Lampă în formă de nautil (3). 5 Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil (3), montată în metal și reprezentând o divinitate a mării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUTIL, nautili, s. m. Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe încăperi (Nautilus pompilius).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUTIL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentînd o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUTIL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată și compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NAUTIL ~i n. Moluscă din mările calde, al cărei corp este închis într-o cochilie spiralată, împărțită în mai multe compartimente. [Sil. -na-u-] /<fr. nautile, lat. nautilus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
* nautíl m., pl. lĭ (vgr. nautilos, lat. nautilus). Zool. Un fel de moluscă cefalopodă din mările calde. La vechiĭ autorĭ, argonaut, alt fel de moluscă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NAUTILUS s. m. v. nautil.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NAUTILUS s. m. v. nautil.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
nautilus s vz nautil
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUTILUS s.n. v. nautil.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
nautil (desp. na-u-) s. m., pl. nautili
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nautil (na-u-) s. m., pl. nautili
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nautil s. m. (sil. na-u-), pl. nautili
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
NAUTÍL (< fr.) s. m. 1. Cefalopod din ordinul nautiloidelor, cu patru branhii, cu cochilia spiralată și împărțită în interior în loje, cu 70-90 de tentacule; apărut în Triasic, astăzi există numai Nautilus pompilius în Oc. Indian și Oc. Pacific. 2. (În Antichitate) Lampă în formă de nautil (1). 3. (În sec. 16-17) Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil (1), montată în metal.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: na-u-til
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nautil, nautilisubstantiv masculin
- 1. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- nautile DEX '09 DEX '98 DN
- nautilus DEX '09 DEX '98 DN