NATURISM s. n. 1. Cult al naturii. ♦ Teorie potrivit căreia adorația forțelor naturii stă la originea religiei. 2. Sistem terapeutic bazat pe folosirea unei medicații naturale. – Din fr. naturisme.

naturism sns [At: CONTEMP., 1948, nr. 107, 9/3 / E: fr naturisme] 1 Curent literar și artistic caracterizat prin atenția sau cultul pentru natură (1). 2 (Flz) Cult religios al naturii (1) și al unor forțe personificate ale ei. 3 Teorie care afirmă ca ideal moral și social întoarcerea la natură. 4 Teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca.

NATURISM s. n. Curent literar-artistic sau atitudine caracterizate prin atenția acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. ♦ Cult al naturii (1) sau al unor forțe personificate ale ei. – Din fr. naturisme.

NATURISM s.n. 1. Tendință în arta italiană din sec. XIV-XV de a reflecta natura. ♦ Teorie care afirmă ca ideal moral, individual și social întoarcerea la natură. 2. Cultul naturii sau al unor forțe personificate ale ei. ♦ Teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. [< fr. naturisme].

NATURISM s. n. 1. curent literar-artistic caracterizat prin tendința de a reflecta natura, prin cultul pentru natură. ◊ teorie care afirmă ca ideal moral întoarcerea la natură. 2. cultul religios al naturii. 3. teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. ◊ sistem terapeutic bazat exclusiv pe factori naturali. (< fr. naturisme)

NATURISM n. Tendință în literatură și artă manifestată prin cultul pentru natură, printr-o profundă comuniune cu natura. /<fr. naturisme

naturism s. n.

naturism s. n.

naturism s. n.

NATURISM (< fr.) s. n. 1. Cult al naturii. ♦ Teorie potrivit căreia adorația forțelor naturii stă la originea religiei. 2. Sistem terapeutic preconizând eliminarea medicamentelor și folosirea exclusivă a unei medicații naturale (băi de aer, apă și soare, masaje, exerciții fizice, alimentație naturală).

NATURISM s. n. 1. Curent literar-artistic caracterizat prin atenția acordată reflectării naturii (1), prin cultul pentru natură. v. naturalism (3). Desfăcîndu-se de viață, adevăr și sinceritate, artiștii europeni au trecut prin naturism, futurism, paroxism, dadaism. contemp. 1948, nr. 107, 9/3. Alături de dramaturg, viețuiește și un poet. Neclarificat însă, fascinat de desfășurarea forțelor, cucerit de naturism. ib. nr. 112, 5/2. 2. (Filoz.) Cultul religios al naturii (1) și al unor forțe personificate ale ei. cf. ralea, s. t. iii, 35, DER. – Din fr. naturisme.