opțiuni
4 definiții pentru naturalnic

Explicative DEX

naturalnic, ~ă a [At: ECONOMIA, 150/3 / Pl: ~ici, ~ice / E: natură + -alnic cdp rs натуральнњй] (Înv) 1-2 Natural (1-2).

Sinonime

NATURALNIC adj. v. înnăscut, nativ, natural.

naturalnic adj. v. ÎNNĂSCUT. NATIV. NATURAL.

Tezaur

NATURALNIC, -Ă adj. (Învechit) 1. Natural (I 1). Aplecările ceale naturalnice ale lui, bine le ia în samă. teodorovici, m. 43/23. 2. Natural (I 2). Așa fâcînd, vițele aceastea or slobozi și face rădăcini naturalnice (după fire), nu silite. economia, 150/3. Amestecarea aceasta a pămînturilor sau după vreo întîmplare naturalnică sau prin lucrarea omenească făcut iastă. or. ec. 9/11. – pl.: naturalnici, -ce. – Natură + suf. -alnic. cf. rus. натуралъный.

Intrare: naturalnic
naturalnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naturalnic
  • naturalnicul
  • naturalnicu‑
  • naturalnică
  • naturalnica
plural
  • naturalnici
  • naturalnicii
  • naturalnice
  • naturalnicele
genitiv-dativ singular
  • naturalnic
  • naturalnicului
  • naturalnice
  • naturalnicei
plural
  • naturalnici
  • naturalnicilor
  • naturalnice
  • naturalnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)