naturalizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: naturaliza] 1 Acordare unui străin a calității și dreptului de cetățean al țării în care locuiește Si: (înv) naturalizație (1). 2 Adaptare a unor plante sau animale într-un mediu nou Si: aclimatizare, (înv) naturalizație (2). 3 (Fig) Adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc. Si: (înv) naturalizație (3).

NATURALIZARE sf. ⏲ Faptul de a (se) naturaliza; împămîntenire, încetățenire.

NATURALIZARE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza; obținerea de către un străin a dreptului de cetățenie. V. încetățenire.

NATURALIZARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].

NATURALIZARE s. f. 1. acțiunea de a naturaliza; (jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; naturalizație. 2. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizare. (< naturaliza)

naturalizare f. acțiune de a (se) naturaliza, împlinind diferite formalități: naturalizarea se obține prin lege și în mod individual.

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. (Biol.) Tranz. fact. și refl. A adapta plante și animale la un mediu nou, acestea devenind părți constitutive ale florei sau faunei respective. – Din fr. naturaliser.

naturaliza [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~zez / E: fr naturaliser, ger naturalisieren] 1 vt (Jur) A acorda unui străin la cerere, calitatea și drepturile de cetățean al statului în care locuiește. 2 vr (D. cetățenii străini) A deveni, la cerere, cu acordul organului competent, cetățean al statului în care trăiește. 3-4 vtr (D. plante și animale) A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența faunei sau florei naturale a acestuia Si: a (se) aclimatiza. 5 vt (Fig) A adopta idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.

*NATURALIZA (-izez) l. vb. tr. 1 ⏲ A încetățeni, a împămînteni ¶ 2 A introduce un animal, un vegetal străin, într’o țară unde continuă să trăească și să se reproducă ca în țara de origine ¶ 3 A introduce un cuvînt dintr’o limbă într’alta. II. vb. refl. ⏲ A se împămînteni, a se încetățeni [fr.].

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. Tranz. fact. și refl. A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența obișnuită a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. Tranz. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește. V. încetățeni. (Refl.) Se naturalizase și spera că fiul său, făcînd politică, va ajunge deputat. REBREANU, R. I 166.

NATURALIZA vb. I. tr. 1. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a încetățeni. ♦ tr., refl. A da sau a obține dreptul de cetățean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante și animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser].

NATURALIZA vb. tr. 1. a acorda unui străin cetățenia. 2. (despre plante și animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser)

A NATURALIZA ~ez tranz. A face să se naturalizeze. /<fr. naturaliser

A SE NATURALIZA mă ~ez intranz. 1) (despre cetățeni străini) A obține cetățenia statului în care trăiește. 2) (despre animale sau plante) A se adapta unui mediu nou, integrându-se în flora sau fauna acestuia. /<fr. naturaliser

naturalizà v. 1. a acorda unui străin drepturile de cetățean; 2. a introduce și aclimatiza animale și plante din țări străine; 3. fig. a introduce de aiurea și a face familiare științe, arte, expresiuni.

* naturalizațiúne f. Acțiunea de a saŭ de a se naturaliza, cetățenie, împămîntenire, indigenat. Aclimatarea plantelor saŭ animalelor. Introducerea unuĭ cuvînt saŭ uneĭ locuțiunĭ dintr’o limbă într’alta. – Și -áție, dar. ob. -áre.

* naturalizéz v. tr. (d. natural). Încetățenesc. Împămîntenesc, acord dreptu de cetățean. Aclimatizez o plantă saŭ un animal. Introduc un cuvînt saŭ o locuțiune dintr’o limbă într’alta.

naturalizare s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări

naturalizare s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări

naturalizare s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări

naturaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. naturalizez, 3 naturalizează; conj. prez. 1 sg. să naturalizez, 3 să naturalizeze

naturaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 naturalizează

naturaliza vb., ind. prez. 1 sg. naturalizez, 3 sg. și pl. naturalizează

naturalizez.

NATURALIZÁRE (< naturaliza) s. f. 1. Acțiunea de a naturaliza (1). 2. (Dr.) Act emis de un organ competent prin care o persoană se naturalizează. 3. (BIOL.) Adaptare specifică, ereditară, fără intervenția omului, la noile condiții de viață, la o nouă arie de răspândire, care afectează întreaga specie sau populație, acestea devenind componente constante ale florei sau faunei respective, reproducându-se și lăsând în urmă urmași. 4. (BIOL.) Taxidermie.

NATURALIZARE s. 1. împământenire, (înv.) indigenat. (~ unei persoane.) 2. (BIOL.) v. taxidermie.

NATURALIZARE s. 1. împămîntenire, (înv.) indigenat. 2. (BIOL.) taxidermie.

NATURALIZA vb. a (se) împământeni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)

NATURALIZA vb. a (se) împămînteni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)

NATURALIZARE s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza. 1. (Jur.) cf. naturaliza (1). cf. polizu, pontbriant, d., ddrf. Străinul... va adresa guvernului cererea de naturalizare. haMANGIU, C. C. X, cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. 2. (Biol.) cf. naturaliza (2). cf. der. – v. naturaliza.

NATURALIZA vb. I. 1. tranz. (Jur.; ieșit din uz; complementul indică un cetățean străin) A acorda, la cerere, calitatea și drepturile, de cetățean al statului în care locuiește. v. împămînteni, încetățeni. cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, prot.-pop., n. d., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU. ** refl. (Despre cetățenii străini) A deveni, la cerere, cu acordul organului competent, cetățean al statului în care trăiește. Streinul ce ar voi să se naturalizeze trebuie mai întîi să se arate cu petițiune la guvern. dîmbovița (1858), 14²/3. Străinul care va voi a se naturaliza în România, va fi dator a cere naturalizațiunea prin suplică către domn. haman-giu, c. c. 15. Se naturalizase și spera că fiul său, fâcînd politică, va ajunge deputat. rebreanu, r. i, 166. 2. tranz. fact. (Complementul indică plante și animale) A face apt să trăiască într-un mediu nou, intrînd în componența faunei sau florei naturale a acestuia. v. aclimatiza. Plante esotice (străine) de naturalizat. breZOIANU, a. 130/19, cf. POLIZU, COSTINESCU, LM, șăineanu, d. u. Am împușcat cîteva prigorii pentru naturalizat. vîn. pesc. iulie 1962, 22. ◊ refl. O mulțime de producte necunoscute să naturalizară în Europa. genilie, g. 15/25. Sălcîmul, originar din America de Nord, s-a naturalizat în continentul european. der iii, 472. 3. tranz. fig. (Complementul indică idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.) A adapta, a introduce, a face să prindă rădăcini. cf. costinescu, lm. Marele poet german spuse aceasta în cîteva versuri care au făcut nu puțin sînge rău trufașilor cuceritori care credeau că vor putea naturaliza arta elină. petică, o. 384, cf. șăineanu, d. u. – prez. ind. : naturalizez. – Din fr. naturaliser, germ. naturalisieren.