7 definiții pentru naturaleță, naturalețe (g.-d. -țe), naturalețe (g.-d. -ți)   declinări

NATURALÉȚE s. f. Lipsă de artificialitate, de afectare, comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NATURALÉȚE f. Lipsă de artificialitate; comportare firească; caracter natural. /<it. naturalezza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NATURALÉȚE s.f. Situația, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleță s.f. / cf. it. naturalezza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NATURALÉȚE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it. naturalezza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NATURALÉȚE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. v. firesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

naturaléțe s. f., art. naturaléțea, g.-d. art. naturaléței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NATURALÉȚĂ s.f. v. naturalețe.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink