nastoátel s.m. (înv.) conducător, șef ecleziastic.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
nastoátel, nastoateli s. m. (Înv.) Conducător sau șef ecleziastic. – Din sl. nastoatel.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink