NARCÍS1 s. m. sg. Om încântat, îndrăgostit de propriul său aspect fizic. ♦ Tânăr deosebit de frumos. – Din fr. narcisse.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NARCIS2 s. m. v. narcisă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NARCÍS m. 1) Om îndrăgostit de propriul aspect fizic. 2) Tânăr deosebit de frumos. /<fr. narcisse
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NARCÍS s.m. (Liv.) 1. Tânăr frumos, îndrăgostit de el însuși. 2. Tânăr cu o remarcabilă frumusețe fizică. 3. V. narcisă. [< fr. narcisse < Narcis – tânăr legendar, frumos].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
NARCÍS s. m. tânăr de o rară frumusețe (îndrăgostit de el însuși). (< fr. narcisse)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
narcís s. m., pl. narcíși
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Narcis = Narcissus.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Narcis, (în mitologia greacă) tânăr frumos, iubit de mai multe fete și de nimfe, pe care însă, înfumurat, le disprețuia. Zeița Nemesis l-a pedepsit să-și vadă chipul într-o fântână și să se îndrăgostească de sine însuși. De durere că n-a putut să ajungă la tânărul zărit în apă, a murit, iar pe locul morții lui au răsărit florile numite narcise.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink