NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

NARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de narațiune; propriu narațiunii. /<fr. narratif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NARATÍV, -Ă adj. De narațiune, cu caracter de narațiune, propriu narațiunii. [Cf. lat. narrativus, fr. narratif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NARATÍV, -Ă adj. cu caracter de narațiune. (< fr. narratif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NARATÍV adj. v. epic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

naratív adj. m., pl. naratívi; f. sg. naratívă, pl. naratíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink