NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁOS ~uri n. 1) Partea centrală a unei biserici ortodoxe (între altar și pronaos); navă. 2) Încăpere a unui templu antic, unde se află statuia divinității. /<ngr. náos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁOS s. (CONSTR.) 1. navă, (livr.) cella, (Transilv.) naie. (~ la o biserică creștină.) 2. sanctuar. (~ în templele antice.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

náos (náosuri), s. n. – Nava unei biserici. Mgr. νάος (Gáldi 212). Sec. XVIII. – Der. pronaos, s. n. (atriu), din mgr. πρόναος.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

náos s. n., pl. náosuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink