NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus.

NANĂ, nane, s. f. Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori despre care se vorbește. – Cf. bg., sb. nana, alb. nanë.

nan², nană smf [At: I. CR. IV, 212 / Pl: ~i, ~e / E: cf nanaș] (Mol) 1 Naș² (1). 2 Nun (1).

nan¹, nană smf [At: DRLU / Pl: ~i, ~e / E: lat nanus, -a, -um] (Înv; liv) Pitic.

nană¹ sf [At: F (1906), 1 / Pl: ~ne / E: cf srb nana, bg нана, alb nanë] (Reg) 1 Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu sau despre o soră mai mare Si: (Trs) neni. 2 Termen de politețe folosit la țară pentru a vorbi cu sau despre o femeie mai în vârstă Si: lele, țață. 3 Mamă vitregă. 4 (În limbajul copiilor) Nașă (1). 5 Babă. 6 (Pex) Nene (7). 7 Iubită.

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a.

NANĂ, nane, s. f. (Reg.) Termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori cu care vorbește despre acestea. – Cf. bg., scr. nana, alb. nanë.

NANĂ, nane, s. f. (Adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Termen de respect cu care se adresează, la țară, un copil sau o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă; dadă, lele. ♦ (Rar) Iubită, mîndră. Feciorii cînd zăresc Cîte-o nană, să grăbesc, Să grăbesc lucru-a găta, Să înceap-a săruta. ANT. LIT. POP. I 145.

NAN s.m. (Med.) Pitic. [Cf. it. nano, lat. nanus < gr. nanos].

NAN¹ s. m. pitic. (< it. nano, lat. nanus)

NANĂ ~e f. reg. 1) v. NĂNAȘĂ. 2) folc. Femeie iubită; mândră. 3) (cuvânt de adresare respectuoasă) Soră mai mare sau femeie mai în vârstă; lele. /cf. bulg., sb. nana, alb. nanë

nană f. titlu de respect sau de afecțiune dat surorii sau femeii în vârstă. [Serb. NANA, mamă, vorbă din graiul copiilor; v. dadă].

nánă f., pl. e (sîrb. nana, mamă, bg. nana, mătușă; alb. nană, ngr. nánni. V. naĭcă, neneacă). Ban. Trans. Lele.

nan s. m., pl. nani

nană (reg.) s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

nan s. m., pl. nani

nană s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

nan (pitic, naș) s. m., pl. nani

nană (pitică, nașă, lele) s. f., g.-d. art. nanei; pl. nane

NAN s. v. liliputan, naș, pitic.

NANĂ s. v. bade, lele, leliță, mătușă, nene, țață.

nan s. v. LILIPUTAN. NAȘ. PITIC.

nană s. v. BADE. LELE. LELIȚĂ. MĂTUȘĂ. NENE. ȚAȚĂ.

nană², nane, s.f. (reg.) ciupercă de gunoi, de câmp.

nan, nani, s.m. – (înv.) Persoană de statură mică; pitic. – Lat. nanus, -a „pitic; cal mic” (DEX, MDA).