naip sm [At: (a. 1693) ȘIO II₂, 88 / Pl: ~i / E: tc naip] (Înv) Judecător de rang inferior la turci, locțiitor al unui cadiu.

naíp m. (turc. ar. naĭib. V. nabab). Sec. 17-18. Ajutor de judecător la Turcĭ.

naip, naipi, s.m. (înv.) judecător de rang inferior la turci; locțiitor al unui cadiu.