NÁGODĂ, nagode, s. f. (Reg.) 1. Ființă sau lucru ciudat, bizar; minunăție, ciudățenie. 2. (La pl.) Păreri, credințe, convingeri superstițioase. – Din ucr. nahoda „întâmplare”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁGODĂ s. v. bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, bucluc, ciudățenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăție, năpastă, năstrușnicie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, supărare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nágodă (nágode), s. f. – 1. Minciună, fleac, bagatelă. – 2. Vietate, dihanie, lighioană. – 3. Necesitate, strîmtoare. – Var. Munt. nacotă. Sb. nagodba, rut. nagoda „caz” (Candrea; cf. Tiktin), cf. bg. nagoda „bagaj”, rus. negod „necaz”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nágodă s. f., g.-d. art. nágodei; pl. nágode
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink