4 definiții pentru naftil

Ortografice DOOM

naftil s. m., pl. naftili

naftil s. m., pl. naftili

naftil s. m., pl. naftili

Enciclopedice

NAFTÍL (< fr. {i}) s. m. Radical organic monovalent (-C10 H2), derivat din molecula naftalinei prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.

Intrare: naftil
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naftil
  • naftilul
  • naftilu‑
plural
  • naftili
  • naftilii
genitiv-dativ singular
  • naftil
  • naftilului
plural
  • naftili
  • naftililor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)