NÁDĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁDĂ ~e f. 1) Hrană folosită pentru ademenirea și prinderea peștelui sau a vânatului; momeală. 2) fig. Lucru care ademenește. ◊ A da de ~ a prinde gust pentru ceva; a se înnădi. 3) Parte înnădită, adăugată la un obiect. [G.-D. nadei; Pl. și năzi] /<bulg. nada
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁDĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mârșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NÁDĂ s. v. ademenire, atracție, călcâi, ic, ispită, pană, plaz, seducere, seducție, stuf, talpă, tentație, trestie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nádă (náde), s. f. – 1. Momeală, hrană pentru animale. – 2. Atracție, imbold, stimulent. – 3. Adaos, adăugare. – 4. Coc artificial. – 5. Legătură, pretext. – Var. (pl.) năzi. Sl. *nada, cf. sl. prinada „înnăditură”, prinaditi „a înnădi”, bg. nadam „a lungi”, sb. nada „așteptare” (Miklosich, Slaw. Elem., 31). Der. din mag. nád (Gáldi, Dict., 147) este și ea posibilă. DAR, s.v. înnădi face din nadă două cuvinte diferite. Der. (î)nădi, vb. (a adăuga; a alungi; refl., a răspunde la apel; refl., a fi atras, sedus; refl., a se obișnui, a se vicia); (î)nnăditură, s. f. (adaos).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nádă (momeală, înnăditură) s. f., g.-d. art. (momeală) nádei, (înnăditură) nádei/năzii; pl. (momeli) náde; (înnădituri) náde/năzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink