NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

NACRÍT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei și în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NACRÍT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

nacrít s. n. (sil. -crit), art. nacrítul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink