NACAFÁ, nacafale, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pretenție; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. și: năcăfale] – Din tc. nafaka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

NACAFÁ s. v. belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiță, încurcătură, maimuțăreală, moft, naz, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obișnuință, pacoste, pocinog, poftă, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nacafá s. f., art. nacafáua, g.-d. art. nacafálei; pl. nacafále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink