nacabău am [At: DLR / Pl: ~bei / E: ns cf macalău] (Reg; d. oameni) 1 Înalt și voinic, dar greoi și trândav. 2 Zăpăcit.

nacabău, nacabei, adj. (reg.; despre oameni) 1. înalt și voinic, dar greoi, trândav. 2. zăpăcit, distrat, năuc.

nacabắu, nacabei, adj. (reg.) Zăpăcit, distrat, năuc. ■ Atestat și în satele din dreapta Tisei; termen cu circulație intensă în Moldova. – Cf. macalău (MDA).

nacabău, nacabei, adj. – (reg.) Zăpăcit, distrat, năuc (Gh. Pop, 1971: 43). Atestat și în satele din dreapta Tisei (DRT). Termen cu circulație intensă în Moldova. – Cf. macalău (MDA).

nacabău, nacabei, adj. – Zăpăcit, distrat, năuc (Gh. Pop 1971: 43). Atestat și în satele din dreapta Tisei (DRT). Termen cu circulație intensă în Moldova. – Cf. macalău (MDA).