NAȚIONALITÁTE, naționalități, s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

NAȚIONALITÁTE ~ăți 1) Comunitate de oameni cu limbă și cultură comună, care s-a constituit istoricește pe un teritoriu dat. 2) Apartenență a unei persoane la o anumită națiune. [G.-D. naționalității; Sil. -ți-o-] /<fr. nationalité, germ. Nationalität
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NAȚIONALITÁTE s.f. 1. Calitatea unui individ de a aparține unei națiuni. ◊ Naționalitate conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui alt stat. 2. Caracterul specific, propriu al unei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationalité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NAȚIONALITÁTE s. f. 1. ansamblul însușirilor proprii unei națiuni. 2. apartenența unui individ la o anumită națiune. ♦ ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeași limbă și origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat. (< fr. nationalité, germ. Nationalität)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

NAȚIONALITÁTE s. v. cetățenie, supușenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

naționalitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. naționalității; pl. naționalități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NAȚIONALITATE CONLOCUITOÁRE s. etnici (pl.), minoritate națională.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink