8 definiții pentru năzarnic
Explicative DEX
năzarnic, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, VI2, 7 / Pl: ~ici, ~ice / E: năzări + -nic] (Reg) 1 (D. oameni) Care crede cu ușurință. 2 (D. oameni) Bănuitor. 3 (D. oameni) Temător. 4 (D. cai) Fricos.
NĂZARNIC, -Ă, năzarnici, -e, adj. (Rar, despre oameni) Care își închipuie lucruri rele, care cade repede la bănuială, căruia i se năzare ușor. Îleu! fată, năzarnică mai ești! CONTEMPORANUL, VIII 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂZARNIC, -Ă, năzarnici, -ce, adj. (Rar) Care își închipuie lucruri rele, care cade ușor la bănuială. – Din năzări + suf. -nic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
năzárnic, -ă adj. (d. a ți se năzări). Mold. Rar. Căruĭa i se năzare ușor, bănuitor, care-șĭ închipuĭe lucrurĭ rele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
NĂZARNIC adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
năzarnic adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
năzarnic, năzarnică, adj. (reg.) 1. (despre oameni) căruia i se năzare ușor; bănuitor, temător. 2. (despre cai) sperios, fricos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂZARNIC, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Căruia i se năzare (3) ușor; bănuitor, temător. Îleu! fată, năzarnică mai ești, să nu mai spui cuiva că te-a ride. contemporanul, vi2, 7, cf. ddrf. Ăst de pe urmă copil nu-i al meu! – Bre, bre! Ce năzarnic! ap. tdrg. ♦ (Despre cai) Sperios, fricos. E un mînz năzarnic. ap. scl 1963, 18. Iapă năzarnică. t. papahagi, c. L. – Pl.: năzarnici, -ce. – Năzări + suf. -nic.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Eliade Rebeca
- acțiuni
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
năzarnic, năzarnicăadjectiv
- 1. (Despre oameni) Care își închipuie lucruri rele, care cade repede la bănuială, căruia i se năzare ușor. DLRLC DLRMsinonime: bănuitor neîncrezător suspicios temător
- Îleu! fată, năzarnică mai ești! CONTEMPORANUL, VIII 7. DLRLC
-
etimologie:
- năzări + -nic. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.