NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc; stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: -nă-u-] – Năuci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂUCEÁLĂ s. v. buimăceală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năuceálă s. f., g.-d. art. năucélii; pl. năucéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink