NĂTĂROÁICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Rar) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

nătăroáică adj. f., s. f. (sil. -roai-), g.-d. art. nătăroáicei; pl. nătăroáice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTĂRẮU ~oáică (~i, ~oáice) substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătâng; netot; nerod; năuc. /Din netare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink