NĂTĂFLÉȚ, -EÁȚĂ, nătăfleți, -țe, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșeală cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăfléte adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTĂFLÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care nu se poate descurca în împrejurările vieții; care poate fi lesne păcălit. /Probabil prin contaminare între nătărău + fleț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTĂFLÉȚ adj., s. v. prost.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nătăfléț adj. m., s. m. (sil. -fleț), pl. nătăfléți; f. sg. nătăfleáță, pl. nătăfléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink