NĂTÂNGÍT, -Ă, nătângiți, -te, adj. (Rar) Încăpățânat; îndârjit. – V. nătângi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl.. 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpățâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverșuna. – V. nătâng.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE NĂTÂNGÍ mă ~ésc intranz. rar1) A deveni nătâng. 2) A stărui într-o acțiune sau într-o atitudine contrar bunului-simț. /v. nătâng
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTÂNGÍ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, îndârji, înverșuna.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nătângí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nătângeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink