NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. 1. Lipsă de inteligență, de pricepere; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTÂNGÍE ~i f. rar1) Caracter nătâng. 2) Faptă sau vorbă de om nătâng; nerozie. 3) Încăpățânare prostească. /nătâng + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTÂNGÍE s. 1. v. prostie. 2. (concr.) gogomănie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, stupiditate, (rar) netoție, (înv. si reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTÂNGÍE s. v. încăpățânare, îndărătnicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nătângíe s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink