6 definiții pentru nătâng, nătânga   declinări

nătânga (dans) s. f. art.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) fără inteligență, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acțiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de rațiune; prostesc. 3. Adj., s. m. și f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) îndărătnic, încăpățânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneș”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTÂNG ~gă (~gi, ~ge) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădește lipsă de supunere; încăpățânat; îndărătnic. Fire ~gă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă ~gă. /<sl. netengu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Nătâng ≠ deștept, inteligent
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătânge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink