NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSCOCITÚRĂ ~i f. Ceea ce este născocit. /a născoci + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSCOCITÚRĂ s. v. minciună.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

născocitúră s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink