NĂSĂÍLĂ s. m. sg. (Pop.) Om cu nasul mare; nărtilă. – Nas + suf. -ăilă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂSĂÍLĂ s. (reg.) nărilă, nărtilă, năsoi, năsotea. (Omului cu nasul mare i se spune în derâdere ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năsăílă s.m. sg. (pop.) 1. om cu nasul mare; nărtilă, năsoacă, năsoi, năsotea, nărilă. 2. (reg.) persoană care se amestecă în toate.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

năsăílă s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink