năsădit², ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: năsădi] (Reg) 1 Împrăștiat. 2 Așezat în formă de morman Si: îngrămădit. 3 (Spc; d. sânge) Închegat. 4 Lovit. 5 Zdrobit. 6 (Pex) Învinețit.

năsădit¹ sn [At: PAMFILE, A. R. 202 / Pl: ~uri / E: năsădi] (Pop) 1-2 Năsădire (1-2). 3 (Pgn) Împrăștiere.

NĂSĂDIT sbst. 🚜 Faptul de a năsădi.

NĂSĂDIT s. n. Faptul de a năsădi; năsădire. Năsăditul se face dis-de-dimineață. PAMFILE, A. R. 202.

năsădi [At: SANDU-ALDEA, A. M. 136 / Pzi: ~desc / E: slv насадити, „a așeza, a îngrămădi, a răsădi”] 1 vt (Pop; fșa) A împrăștia snopi de cereale pe arie pentru a treiera cu ajutorul vitelor. 2 vt (Pex) A curăța o arie pentru treierat. 3 vt (Pgn) A împrăștia. 4 vt (Buc) A bate trifoiul până iese din pleavă. 5 vt (Mar; Buc) A bate rău pe cineva. 6 vr (Reg; d. sânge) A se coagula. 7 vr (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 8 vr (Reg; d. răni) A coace. 9 vi (Reg; fig) A lua ființă Si: a se forma. 10-11 vir (Reg; d. sânge, gaze) A ieși cu putere Si: a țâșni. 12 vr (Ban; d. pânză) A deveni impermeabilă.

NĂSĂDI (-desc) I. vb. tr. 🚜 A așterne pe fața ariei firele de grîu, de orz, etc. desfăcute din snopi, spre a fi treierate. II. vb. refl. Trans. (DENS.) A se închega [srb. nasaditi].

NĂSĂDI, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A așeza snopii pe o arie, pentru a-i treiera cu ajutorul vitelor; p. ext. a împrăștia. A năsădi, vrea să zică a pune snopii pe arie în anumit fel. PAMFILE, A. R. 202. Barbă albă că-și smulgea, Haine mîndre le rupea, Pe brazde că năsădea. PĂSCULESCU, L. P. 200. ◊ Fig. Un murmur trezit de-o durere năsădită la inimă. MIRONESCU, S. A. 34.

A NĂSĂDI ~esc tranz. pop. 1) (părți ale corpului, fructe, legume etc.) A face să-și piardă integritatea sau să capete un semn (în urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface și a așeza pe arie într-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curăța și a amenaja în vederea treieratului. /<sl. nasaditi

năsădésc (mă) v. tr. (vsl. sîrb. nasaditi, a planta. V. po-sadă, ră-sădesc). Așez grînele în arie ca să fie treĭerate. V. refl. Mă îmbulzesc: oameniĭ se năsădesc în preajma scăriĭ vagonuluĭ gata să se urce (Adela Xen. 477). Mă descompun de multă ședere într’un loc (vorbind de băligar, sînge ș.a.): în prejuru răniĭ era sînge năsădit.

năsădit (pop.) s. n.

năsădit (pop.) s. n.

năsădit s. n.

năsădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădesc, 3 sg. năsădește, imperf. 1 năsădeam; conj. prez. 1 sg. să năsădesc, 3 să năsădească

năsădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădesc, imperf. 3 sg. năsădea; conj. prez. 3 să năsădească

năsădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădesc, imperf. 3 sg. năsădea; conj. prez. 3 sg. și pl. năsădească

năsădi (năsădesc, năsădit), vb. – 1. A face clăi de snopi, a strînge recolta în grămezi. – 2. A aduna, a strînge, a îngrămădi. – 3. (Refl., Trans.) A se închega. Sl. nasaditi „a planta” (Miklosich, Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg. nasaždam. – Der. năsad, s. n. (materie în descompunere); năsadă, s. f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriș), cf. sl. nasadŭ.

NĂSĂDI vb. v. coagula, erupe, irupe, izbucni, împrăștia, închega, năvăli, răbufni, răspândi, răzleți, risipi, țâșni.

năsădi vb. v. COAGULA. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCHEGA. NĂVĂLI. RĂBUFNI. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. ȚÎȘNI.

năsădit, năsădită, adj. (reg.) 1. risipit, împrăștiat. 2. așezat în formă de morman; îngrămădit; (despre sânge) acumulat, strâns cheag. 3. lovit, zdrobit.