NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂRUITÚRĂ ~i f. 1) Teren năruit. 2) Construcție care s-a năruit. [Sil. -ru-i-] /a (se) nărui + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂRUITÚRĂ s. v. ruină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năruitúră s. f. (sil. -ru-i-), g.-d. art. năruitúrii; pl. năruitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink