3 definiții pentru năravnic
Explicative DEX
năravnic, ~ă smf [At: CORESI, EV. 474 / Pl: ~ici, ~ice / E: nărav + -nic] (Îvr) Persoană care are un viciu.
Arhaisme și regionalisme
năravnic, -ă, s.m. și f. (înv.) persoană care are un nărav.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NĂRAVNIC, -Ă s. m. și f. (Învechit, rar) Persoană care are un nărav (2). Ca pre nește tîlhari și înșelători și vrăjmași lu Dumnezeu ucide-vor pre voi hitleanii și năravnicii ceia răii. coresi, ev. 474, cf. t. papahagi, c. l. – pl.: năravnici, -ce. – Nărav + suf. -nic.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ciobotaru Andreea
- acțiuni
Intrare: năravnic
năravnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)