NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

nărăveálă s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink