năpustitór, năpustitoáre, s.m. și f. (înv. și reg.) 1. persoană care lasă pe cineva fără ajutor. 2. slobozitor (la războiul de țesut). 3. grăunțar (la roata morii).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink