NĂPÚST s. n. (Reg., în expr.) A lăsa năpustului = a nu se mai preocupa de..., a lăsa în pace. – Bg. napusto „zadarnic”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

năpúst, năpústuri, s.n. (reg.) 1. pustiire, risipire; calamitate. 2. (art.) duh rău, demon; necuratul, dracul. 3. insectă care trăiește în lemn și face un zgomot asemănător ceasului.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂPÚSTUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

năpúst, năpusturi s. n. (Reg.) 1. Pustiire, risipire; calamitate. 2. (Art.) Duh rău, demon; necuratul, dracul. – Din năpusti (deriv., regr.).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink