năplăíre, năplăíri, s.f. (reg.) 1. sufocare, înnăbușire. 2. coșmar.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂPLĂÍ, năplăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A se sufoca din cauza căldurii prea mari; a se înnăbuși. 2. A se chinui în somn, a avea coșmar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuși (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coșmaruri în somn.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

năplăí (năplăiésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s. f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink