NĂIMITÓR, năimitori, s. m. (Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂIMITÓR ~i m. rar Persoană care năimește. [Sil. nă-i-] /a năimi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năimitór s. m. (sil. nă-i-), pl. năimitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink