NĂFRĂMÚȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

NĂFRĂMÚȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

năfrămúță s. f. (sil. -fră-), g.-d. art. năfrămúței; pl. năfrămúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink