nădăi [At: PSALT. HUR. 30^v/2 / V: (reg) ~dâi, ~dui / Pzi: ~esc, (reg) nădăi / E: slv надаꙗти сѩ] 1 vr (Îrg) A spera. 2 vr (Îrg) A se încrede în... 3 vt (Îrg) A se aștepta la ceva Si: a presimți. 4 vt (Îrg) A aștepta pe cineva. 5 vt (Pop) A nu crede ceva. 6 vr (Reg) A-și da seama. 7 vr (Reg) A se încumeta. 8 vr (Reg) A se răzgândi.

NĂDĂI, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A băga de seamă, a pricepe, a înțelege. Un om de la ei îi tot făcea cu capul... dar ea nu se nădăia. RETEGANUL, la CADE. Neagră în grădină, Vorbește ungurește, Nime-n lume Nu se nădăiește (Rîndunica). GOROVEI, C. 319. ♦ A cere cuiva socoteală pentru ceva; a imputa, a bănui. Să fiu știut, zice, nu m-aș fi măritat, și cine s-ar nădăi de aceea. ȚICHINDEAL, F. 91.

NĂDĂI, nădăiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A băga de seamă; a pricepe, a înțelege. ♦ A cere cuiva socoteală; a imputa. ♦ A bănui. – Slav (v. sl. nadĕjati).

NĂDĂI vb. (Criș., Trans. SV) A presimți, a bănui. C: veni-va, domnul slugii aceluia în ziua carea nu s-au nădăit. N. TEST. (1648). Noi ne nădăim că acesta iaste de va să mîntuiască izdrailii. MOL. 1676¹, 2011^r Că în tinereațele noastre nu ne-am știut nădăi că așea cu de grabă vom muri. CSOM, 6^r. // B: Și cine ar fi nădăitu-se întru limbi orbite cu întunearecul slujirii de idoli să fie om văzător de bine? C 1688, 411^v. Etimologie: sl. nadajati sę. Vezi și nenădăit. Cf. a m i r o s i (2), a u I m a.

nădâi v vz nădăi

nădui v vz nădăi

nădăĭésc v. intr. (vsl. nadĭeĭati sen, a spera, d. diĕti-diĕždon, a pune. V. delă, nadă, nădejde, dodeĭesc, odăjdiĭ, ogheal). Trans. Presimt: a nădăi de ceva. V. refl. Vechĭ. Sper. Azĭ. Vest. Îmĭ vine în minte, pricep.

NĂDĂI vb. v. aștepta, baza, bănui, bizui, conta, crede, dumeri, fundamenta, ghici, gândi, imagina, închipui, încrede, întemeia, întrezări, înțelege, lămuri, nădăjdui, presupune, prevedea, pricepe, socoti, spera, sprijini, ști, visa.

nădăi vb. v. AȘTEPTA. BAZA. BĂNUI. BIZUI. CONTA. CREDE. DUMERI. FUNDAMENTA. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCHIPUI. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. ÎNTREZĂRI. ÎNȚELEGE. LĂMURI. NĂDĂJDUI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PRICEPE. SOCOTI. SPERA. SPRIJINI. ȘTI. VISA.

nădăi, nădăiesc, vb. refl. – (reg.) A lua seama, a se dumiri, a se lămuri, a înțelege, a pricepe: „Dzua șuer păsărește, / Nime nu să nădăie, / Nici tata nu mă găse” (Țiplea, 1906: 426). – Din sl. nadajati „a spera” (Scriban, DLRM, MDA).

nădăi, nădăiesc, vb. intranz., refl. – A lua seama, a se dumiri, a se lămuri, a înțelege, a pricepe: „Dzua șuer păsărește, / Nime nu să nădăie, / Nici tata nu mă găse” (Țiplea 1906: 426). – Din sl. nadayati (MDA).